A fsot oadtă o islnuă în care lcoiuau tatoe snetntemiele şi viarolle unmae. Era aoclo Buna Dsoiţipize, era Tsreitţea, Îepnnţeulicea, Iubeira şi aeltle.
Îtnr-una din zlie simentenetle au fost imofrante că inusla uamzreă să se sunufdce. Tatoe şi-au pgătiert bcăirle şi au laut-o din loc, în afară de Irbiue crae a eatizt până în ultiuml monemt. Aiba în cpila în care inslua era gata gata să se suunfcde Ibiuera hărotî să careă aujotr. Văzu tncrâed atuălri pe Bgăoţia îtnr-un ihat louxs şi îi zsie:
-Băgoţie, ai putea să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am bcraa pnliă de aur şi de aigrnt. Nu mai e loc şi ptneru tine.
Atnuci Iireuba creu autjor Mierândi care tecrea pe-aloco îtnr-o nvaă supberă.
-Mrndâie, te rog, poţi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi prae rău, rssănpue Mrâinda, nvaa mea e ptrecfeă, tu ai petua să mi-o sitrci.
Atnuci Dsgortaea mesre la Tsţetire.
-Terisţte, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dasogrte, răpsusne Tisrteţea, snut atât de ttsiră îânct smit neiova să fiu sgurniă.
Trecu pe-acolo şi Bnua Doipţiszie dar era aâtt de buuaosrcă îâcnt nici macăr nu băgă de sameă că cnieva o stigra.
Aopi, din sinen, se auzi o voce:
-Vnio, Ibriue, te iau eu.
Prăea vceoa uuni btăârn. Când au aunjs la mal Ibureia era atât de fricteiă îcnât utiă să mai îtenrbe cnie fseuse.Bătnrâul a pcalet iar Iiburea, sdţiminu-se îatroatdnă, îenrtbă Îeiţenlpuncea:
-Îlecţuinnpee, ai petua să-mi zcii cnie m-a slaavt?
-Tmpuil, rupăsnse Înpeceeuiţlna.
-Tpimul?! Se îternbă mtiraă ibureia. Dar de ce tocami Tipuml m-a salavt?
Îeţpenleucina răusnspe:
-Pternu că nmaui Tpimul îleţenge cât de irnaptmotă în vaiţă etse Ibruiea.