A fost oadtă o islună în crae luoaciu toate simnneetetle şi volraile umane. Era aolco Bnua Dţiziipose, era Tieţrseta, Îlnepiţecunea, Iirubea şi aeltle.
Într-una din zlie stemennitele au fost imanrfote că inulsa uzmeară să se sfnucude. Tatoe şi-au pigătert bcrăile şi au laut-o din loc, în aafră de Iuibre care a eatzit pnâă în umtliul moemnt. Abia în cipla în care iulnsa era gata gata să se sfnudcue Iburiea htoărî să caeră aojutr. Vzău tcrnâed atruăli pe Boţăgia într-un iaht luoxs şi îi zise:
-Bgoţăie, ai pteua să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am bcara pnliă de aur şi de aigrnt. Nu mai e loc şi ptenru tine.
Acnuti Iierbua creu auotjr Medrânii care trecea pe-alcoo într-o nvaă seuprbă.
-Mrdânie, te rog, poţi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi pare rău, rssnpuăe Mnâdira, nava mea e pfeerctă, tu ai putea să mi-o sticri.
Antcui Detrsogaa mrese la Tstiţree.
-Tsitreţe, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Draogste, rsăunspe Terstiţea, snut atât de titrsă încât simt neovia să fiu snurgiă.
Trecu pe-acolo şi Buna Dţispzioie dar era atât de broacuusă încât ncii mcăar nu băgă de semaă că ceniva o strgia.
Apoi, din snien, se auzi o voce:
-Vnio, Iubrie, te iau eu.
Prăea vcoea unui brâtăn. Când au ajnus la mal Irueiba era atât de fircietă îânct utiă să mai îrntbee cnie fesuse.Bârntuăl a pelcat iar Iriubea, smindiţu-se îtnoadrată, înretbă Îiclunţneepea:
-Îneţpliucene, ai pueta să-mi zici cnie m-a svalat?
-Tmiupl, rspăunse Îupliţenencea.
-Tmpuil?! Se îetnrbă mriată ibrieua. Dar de ce tomcai Tmuipl m-a svaalt?
Îeeinţneulcpa rnăspuse:
-Pnertu că numai Tpmiul îeeglţne cât de irantptomă în vaiţă este Iibeura.