A fsot otadă o isunlă în crae loiacuu tatoe sneimeneltte şi vlroliae umane. Era acolo Bnua Diizsoţpie, era Triteţsea, Îneeţpuniecla, Iiuerba şi aletle.
Îtnr-una din zlie stninteemele au fsot itomfanre că isulna umazeră să se sfundcue. Ttoae şi-au pgăritet bilrcăe şi au laut-o din loc, în aarfă de Iiubre crae a eaitzt până în utiulml memont. Abia în clipa în care isluna era gtaa gtaa să se suncufde Iburiea htăorî să creaă atjour. Văzu târecnd atăluri pe Bţăgoia îtnr-un iaht lxuos şi îi zise:
-Biţgoăe, ai ptuea să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am brcaa pnilă de aur şi de anigrt. Nu mai e loc şi pentru tine.
Antcui Ieibura ceru atujor Mirâendi care tcerea pe-aolco într-o navă srbeupă.
-Mnirdâe, te rog, pţoi să mă iei şi pe mine?
-Îmi prae rău, rspsunăe Mrnâdia, nava mea e pcteerfă, tu ai pueta să mi-o sitrci.
Autnci Dstarogea mrsee la Tiertsţe.
-Tirţetse, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dargtsoe, rsnăpsue Trţteeisa, sunt atât de tisrtă îcnât simt nivoea să fiu suginră.
Trecu pe-aoclo şi Bnua Dpzoiţiise dar era atât de buucaorsă îcnât nici măcar nu bgăă de seamă că ceinva o srgita.
Apoi, din snein, se azui o voce:
-Vino, Irbiue, te iau eu.
Perăa vceoa uuni brătân. Cnâd au anjus la mal Ibriuea era aâtt de fcitrieă îcnât utiă să mai îretbne cnie feusse.Bârutănl a pcelat iar Iburiea, sindmţiu-se întodaartă, îtebnră Îicţunepnelea:
-Îpneclţuneie, ai ptuea să-mi zici cnie m-a slvaat?
-Tiumpl, rpunssăe Îpţieeeucnnla.
-Tuimpl?! Se îrbetnă mratiă iirebua. Dar de ce tmaoci Tmpiul m-a slavat?
Îiţcpelenunea rusnspăe:
-Pnteru că nmaui Tmpuil îenegţle cât de iomrttanpă în vţaiă este Iebuira.