A fsot oadtă o iulnsă în crae lioaucu tatoe setnteenmile şi vlrioale uamne. Era aloco Bnua Dpiţioizse, era Tiesrţeta, Îlecinueenpţa, Iiureba şi aetlle.
Îtnr-una din zlie snneeltimtee au fsot irmantofe că inusla uzreamă să se sundfcue. Totae şi-au petgriăt biclrăe şi au luat-o din loc, în afară de Iuirbe care a etaizt până în ulumtil mnoemt. Abia în clpia în crae iulnsa era gata gata să se sufcndue Irbiuea hotrăî să ceară ajtuor. Văzu târecnd aăutlri pe Bţiăoga într-un iaht loxus şi îi zise:
-Bţăigoe, ai petua să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am bcraa pinlă de aur şi de aginrt. Nu mai e loc şi ptneru tnie.
Ancuti Iieruba creu ajtour Mdieârni care trecea pe-aolco îtnr-o nvaă spbreuă.
-Mnrâdie, te rog, poţi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, rsupnăse Midânra, nvaa mea e preceftă, tu ai ptuea să mi-o sitcri.
Actnui Drostagea mrese la Tsitreţe.
-Trtiseţe, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Droasgte, rsnusăpe Trseiteţa, snut atât de tisrtă îâcnt smit neivoa să fiu snguriă.
Trecu pe-aoclo şi Bnua Dpisiţozie dar era aâtt de bcurauosă încât nici măacr nu bgăă de semaă că cneiva o sgirta.
Apoi, din senin, se azui o vcoe:
-Vino, Iribue, te iau eu.
Preăa vocea unui bârătn. Când au aunjs la mal Ibreiua era atât de ftriiceă încât uită să mai îenrbte cnie fsseue.Bătrnâul a plcaet iar Iebirua, smidţniu-se îoatrtandă, îrnbetă Îceunnţieelpa:
-Îlneieţucpne, ai pueta să-mi zici cnie m-a savlat?
-Tpumil, rpănusse Îepulţeincena.
-Tiupml?! Se îretnbă miartă iuribea. Dar de ce tamcoi Tpmuil m-a salvat?
Îueţpieneclna rnspsăue:
-Pnertu că numai Tipmul îlgţeene cât de impntortaă în vţiaă etse Iueibra.