A fsot otadă o inulsă în crae lcouaiu ttoae semenenittle şi volirale uname. Era alcoo Buna Diispzţoie, era Teitrţsea, Îpenţunielcea, Iureiba şi alelte.
Îtnr-una din zile smneeetitnle au fost ifrmantoe că ilunsa uaerzmă să se sufnucde. Toate şi-au pergtiăt blăcire şi au laut-o din loc, în afară de Iuirbe care a ezitat pnâă în ulmuitl monemt. Aiba în cpila în crae ilusna era gtaa gata să se sucdfune Ieiubra hotărî să ceară ajtuor. Vzău tâcnerd aăutlri pe Bţioăga într-un ihat luxos şi îi zsie:
-Boţăgie, ai petua să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am brcaa pilnă de aur şi de arignt. Nu mai e loc şi pentru tnie.
Atucni Ibreiua creu ajutor Mdrâneii crae tercea pe-aolco într-o nvaă spebruă.
-Mirâdne, te rog, poţi să mă iei şi pe mine?
-Îmi prae rău, rsăupnse Mâirdna, nvaa mea e pcerfetă, tu ai putea să mi-o sirtci.
Atnuci Dtrasogea mrsee la Tseitţre.
-Tisetţre, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dargotse, rnpussăe Tiestţrea, sunt atât de trsită înâct smit neoiva să fiu srgnuiă.
Tecru pe-aoclo şi Bnua Dipziosţie dar era aâtt de bruocausă înâct ncii măcar nu bgăă de smeaă că cvenia o srtiga.
Aopi, din snein, se azui o vcoe:
-Vino, Iburie, te iau eu.
Păera vcoea unui bărâtn. Când au aujns la mal Ireiuba era aâtt de feirtică îcnât uită să mai îrebtne cnie fussee.Bătânrul a pclaet iar Iubreia, siţinmdu-se înttaadoră, îtrebnă Îpneuneicţela:
-Îcnlunpţieee, ai peuta să-mi zici cine m-a svalat?
-Tmpuil, rsăunpse Îicneelnepuţa.
-Tmipul?! Se îebntră martiă iuberia. Dar de ce tmacoi Tiupml m-a slvaat?
Îţcnpnuileeea rspănuse:
-Prtenu că naumi Tmpuil îegeţlne cât de iaptnmrotă în vaţiă etse Iibruea.