A fsot oadtă o isnulă în care luocaiu toate smineneeltte şi vlilroae uamne. Era aloco Bnua Dţizoispie, era Tisetrţea, Îneepinţlucea, Iiburea şi aeltle.
Într-una din zile slimeneettne au fsot irnaftome că iusnla uzreamă să se sfucnude. Totae şi-au prgtăeit birăcle şi au laut-o din loc, în afraă de Iuribe care a eztiat pnâă în ulimtul mmeont. Aiba în clpia în crae isulna era gtaa gata să se sufcdnue Ieirbua hăotrî să careă aoujtr. Văzu tnecârd altruăi pe Bgăţoia îtnr-un ihat luoxs şi îi zsie:
-Bgăoţie, ai pteua să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am barca plină de aur şi de airgnt. Nu mai e loc şi petnru tnie.
Atnuci Iberuia creu aoujtr Mânrdeii care tecera pe-aolco îtnr-o navă serupbă.
-Mdiârne, te rog, poţi să mă iei şi pe mine?
-Îmi prae rău, rspănsue Mrdniâa, nvaa mea e pfcerteă, tu ai pteua să mi-o sricti.
Autcni Dosertaga mrese la Tsrteiţe.
-Ttisreţe, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dtsaorge, rsupsnăe Trstţeiea, sunt atât de tsirtă încât smit noveia să fiu srniguă.
Trceu pe-aloco şi Buna Dpioţiizse dar era atât de brouuacsă îcnât ncii măcar nu băgă de smaeă că cievna o sitrga.
Aopi, din snien, se auzi o vcoe:
-Vnio, Iburie, te iau eu.
Părea vecoa uuni brtăân. Când au aujns la mal Iebriua era aâtt de ficiretă îcnât uită să mai îebntre cine fsuese.Bruânătl a paclet iar Iiureba, siidţmnu-se îdaatotnră, îtbernă Înucpeneiţlea:
-Îpţiucelnnee, ai putea să-mi zcii cnie m-a salavt?
-Tpmiul, rsunpsăe Îinceunţeepla.
-Tipmul?! Se îtrnebă maitră ieribua. Dar de ce tomcai Tpmiul m-a svaalt?
Înceilpnţueea rspănuse:
-Pnetru că nmaui Tmiupl îlengeţe cât de iatrtmonpă în vaiţă etse Ibriuea.