A fsot otdaă o iulsnă în care luaciou taote smetilnentee şi vaoilrle uamne. Era acloo Buna Diozpsţiie, era Tiseţrtea, Îpţeleceuinna, Ieriuba şi atlele.
Îtnr-una din zlie snitteenemle au fost ionamfrte că iunlsa umaerză să se sfnuucde. Tatoe şi-au pegitărt băircle şi au laut-o din loc, în afară de Irbuie care a eiztat până în ulmtiul momnet. Abia în cilpa în care iunlsa era gata gtaa să se sufncdue Iuireba hătorî să caeră ajutor. Vzău tcreând aăulrti pe Bgăoţia îtnr-un iaht lxous şi îi zsie:
-Bigoţăe, ai petua să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am barca pnilă de aur şi de agrint. Nu mai e loc şi prtneu tine.
Anctui Iburiea creu ajutor Mrâniedi care tcreea pe-aloco într-o navă spreubă.
-Mndrâie, te rog, pţoi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, rpusnăse Mâdrina, nava mea e pftecreă, tu ai petua să mi-o sicrti.
Anutci Dgrseotaa mrese la Tisrteţe.
-Treiţste, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dostarge, rpsunăse Tieesrtţa, snut atât de tstriă îcnât smit noeiva să fiu sungriă.
Trecu pe-acloo şi Bnua Dzsioipţie dar era aâtt de bcursaouă îânct ncii măacr nu băgă de smeaă că cnivea o stgira.
Aopi, din snien, se auzi o vcoe:
-Vnio, Iubire, te iau eu.
Părea vceoa uuni btrăân. Când au aujns la mal Iiureba era aâtt de feciirtă îcânt uită să mai îrebtne cine fsesue.Btnăârul a palect iar Iriubea, snmiţidu-se îtnraadotă, îbtneră Înlpeciuţneea:
-Îlceiţnnuepe, ai peuta să-mi zcii cnie m-a salvat?
-Tmiupl, rpusnăse Îeiţecnnleupa.
-Tipmul?! Se îrebtnă miartă iurbiea. Dar de ce tamcoi Tmipul m-a slvaat?
Îeilnceuenţpa rsuăpsne:
-Pentru că naumi Tmuipl îţlegene cât de itrpmnoată în vaiţă etse Irbueia.