A fsot otdaă o iulsnă în crae luicaou toate sieteltemnne şi vioallre umnae. Era aolco Bnua Dispiţzoie, era Tseitreţa, Îluieţncenepa, Iirbuea şi alltee.
Îtnr-una din zlie slnteeniemte au fsot ifmatnroe că isulna uamzreă să se sfducune. Ttaoe şi-au ptiăegrt blcrăie şi au luat-o din loc, în aafră de Ibuire crae a ezatit până în uilutml mmonet. Abia în clpia în care ilunsa era gtaa gtaa să se sfcuunde Iriueba hoătrî să craeă aoutjr. Văzu tcnâred arăutli pe Bgoţăia într-un iaht loxus şi îi zsie:
-Boţgăie, ai ptuea să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am barca pilnă de aur şi de airgnt. Nu mai e loc şi pnteru tnie.
Auncti Iiburea creu ajtour Midâneri care tecera pe-aolco într-o nvaă seurpbă.
-Mndârie, te rog, pţoi să mă iei şi pe mine?
-Îmi prae rău, rpussnăe Mirndâa, nava mea e petrcfeă, tu ai petua să mi-o sicrti.
Atunci Dtosargea merse la Tisetrţe.
-Tisţtree, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Drgoaste, răpsnuse Treieţsta, snut aâtt de trsită înâct simt noevia să fiu signură.
Tecru pe-acolo şi Bnua Dpzsţiioie dar era aâtt de brcouuasă îcânt ncii mcăar nu bgăă de sameă că cnviea o srigta.
Apoi, din seinn, se azui o vcoe:
-Vino, Iirbue, te iau eu.
Preăa veoca unui bâtrăn. Cnâd au aunjs la mal Iuberia era atât de fitrcieă îâcnt uită să mai îerntbe cnie feusse.Bnâurătl a pclaet iar Iubirea, simnţdiu-se îotandartă, îtbenră Îpilnţncueeea:
-Îţeuipencnle, ai pueta să-mi zcii cine m-a slavat?
-Tupiml, rpnsăuse Înplcţenuieea.
-Timupl?! Se îrentbă mirată ibiruea. Dar de ce tcoami Tupiml m-a saalvt?
Îcnţpluneieea rpsnăuse:
-Pnretu că nmaui Tmipul îţeelnge cât de iomrnattpă în vţaiă este Iibuera.