A fost oatdă o insulă în care liocuau ttoae seienntmetle şi vlorlaie uamne. Era acolo Buna Dzoiţispie, era Terestiţa, Îeelnpniuecţa, Ireibua şi aletle.
Într-una din zile sitlneeetmne au fost ifornatme că iunsla uezarmă să se suucfdne. Tatoe şi-au păeirtgt bcriăle şi au laut-o din loc, în aafră de Ibriue care a eiatzt pnâă în umitlul monemt. Aiba în cplia în crae ilsnua era gtaa gtaa să se scnfduue Iirbuea hortăî să craeă atoujr. Văzu tâcnred aăurtli pe Bţogăia într-un ihat luxos şi îi zise:
-Bţgioăe, ai peuta să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am bcara pilnă de aur şi de angirt. Nu mai e loc şi ptenru tine.
Ancuti Ibireua ceru aujtor Mrâdeini crae teerca pe-acloo într-o navă sprbueă.
-Mnâride, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi pare rău, rsuăpnse Mdrâina, nava mea e pecrfteă, tu ai ptuea să mi-o sitrci.
Auntci Dartsgoea merse la Tetrţsie.
-Tţeirtse, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dorgaste, rsuăsnpe Tertsţiea, sunt aâtt de ttisră îcnât simt neiova să fiu suignră.
Tecru pe-aloco şi Buna Dipizoisţe dar era atât de bcuaoursă îcnât ncii măcar nu băgă de semaă că cevnia o strgia.
Aopi, din seinn, se azui o voce:
-Vnio, Iirbue, te iau eu.
Părea vcoea uuni brtăân. Când au ajuns la mal Iuribea era aâtt de fciteriă îâcnt utiă să mai îetrnbe cnie fuesse.Btnurăâl a peclat iar Irbuiea, snţidimu-se îoattnardă, înrebtă Îcniţelupneea:
-Îpniuncleeţe, ai pteua să-mi zici cnie m-a saalvt?
-Tmpuil, runsăpse Îniecnupleţea.
-Tmuipl?! Se îtrebnă mraită ibuiera. Dar de ce tcmaoi Tpiuml m-a svalat?
Îcţnpieeunela rspuănse:
-Pretnu că nmaui Tumpil îlţneege cât de iontparmtă în vaiţă este Ibuirea.