A fost oatdă o ilsnuă în care lauiocu toate sneinteletme şi voiralle uamne. Era acolo Bnua Dipzoţsiie, era Treeţsita, Îclpienneueţa, Ieirbua şi alltee.
Îtnr-una din zlie semnettlniee au fsot irmoanfte că inusla uzermaă să se sdnuufce. Taote şi-au ptegiărt brăicle şi au laut-o din loc, în afară de Iubire crae a eatzit până în uilmtul mmoent. Abia în cipla în crae ilunsa era gtaa gtaa să se snuudfce Irbieua htorăî să caeră atojur. Văzu ternâcd alutări pe Băoţgia îtnr-un ihat luxos şi îi zsie:
-Boăţgie, ai putea să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am bcraa pnliă de aur şi de aginrt. Nu mai e loc şi pnetru tine.
Actuni Iuibrea ceru atuojr Mnâirdei crae tcreea pe-aoclo într-o nvaă srpubeă.
-Mnâdire, te rog, pţoi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, rpsunăse Mndâria, nvaa mea e petefrcă, tu ai pueta să mi-o sritci.
Anctui Drgestoaa mrsee la Tteirsţe.
-Teiţtrse, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dgaroste, răpsunse Ttsţreeia, snut aâtt de tsrtiă îcnât simt noevia să fiu sgniură.
Trecu pe-acloo şi Bnua Dzpţisoiie dar era atât de buuoarcsă încât ncii mcaăr nu bgăă de saemă că cveina o striga.
Aopi, din snein, se azui o vcoe:
-Vino, Iibure, te iau eu.
Peăra vceoa uuni brtâăn. Cnâd au aunjs la mal Irubeia era atât de fircetiă îcnât utiă să mai îtberne cnie fuesse.Bănâtrul a palcet iar Iriueba, siţimdnu-se îtonadartă, înterbă Înipeelucţena:
-Îiecelnnupţe, ai ptuea să-mi zici cnie m-a slvaat?
-Tpmiul, ruăpssne Îeceuiplnţnea.
-Tpmiul?! Se îentrbă miatră ibreiua. Dar de ce tocmai Tpmiul m-a slvaat?
Îpinlţeecunea răsupnse:
-Ptneru că nmaui Tmpuil înţgleee cât de irnptotamă în vţaiă etse Ibreiua.