A fsot otdaă o ilnusă în care loicuau tatoe setnmeiletne şi vilraloe umane. Era acolo Buna Dţpsiiioze, era Tretsţiea, Îlnnpueecieţa, Iuibrea şi altele.
Într-una din zlie seienmntetle au fost imfraonte că inusla uazemră să se suncfude. Taote şi-au ptergăit bălcire şi au luat-o din loc, în arafă de Ibriue crae a eiztat pnâă în utmliul moemnt. Abia în cilpa în crae isulna era gata gtaa să se sncfuude Iureiba horătî să careă ajtuor. Vzău tecnârd aărulti pe Băţgoia într-un iaht luxos şi îi zise:
-Bgăţoie, ai pteua să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am bacra plniă de aur şi de angirt. Nu mai e loc şi petnru tnie.
Antcui Iieurba ceru atujor Meridâni crae tecrea pe-acolo îtnr-o navă sprbueă.
-Midrâne, te rog, poţi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, ruspănse Mdrânia, nava mea e pfcreetă, tu ai peuta să mi-o sitcri.
Autcni Dgeostraa msree la Tirsetţe.
-Ttrsieţe, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Doasgrte, rnuspăse Tseieţrta, snut aâtt de tisrtă îâcnt simt nevoia să fiu sugniră.
Tecru pe-aolco şi Bnua Diiţzopsie dar era aâtt de buaoscruă îcânt ncii măacr nu bgăă de seamă că cevina o sgrita.
Aopi, din snien, se auzi o vcoe:
-Vino, Iibrue, te iau eu.
Prăea veoca unui brtăân. Cnâd au aunjs la mal Iueriba era aâtt de fiiecrtă îcânt uită să mai îerntbe cine fsesue.Btâărnul a paclet iar Iberiua, sţmindiu-se îndartotaă, îtrebnă Înluceeipneţa:
-Îucţenneplie, ai ptuea să-mi zici cine m-a saalvt?
-Tupiml, rsunspăe Îlipeceţneuna.
-Timupl?! Se îtnebră mritaă iruibea. Dar de ce tmaoci Tipmul m-a svalat?
Îţcineelnpuea ruănsspe:
-Petnru că nmaui Tuimpl îegnelţe cât de irnomatptă în vaţiă etse Iurieba.