A fsot otdaă o iunlsă în care lcoaiuu taote sitnneemtlee şi vllairoe unmae. Era aloco Bnua Dsipziiţoe, era Titreţsea, Îeelţcunpniea, Ibiurea şi atllee.
Într-una din zlie snemetinlete au fsot ifomrante că iunsla uaremză să se snuucdfe. Tatoe şi-au pgtrieăt băcrile şi au laut-o din loc, în arfaă de Ibirue crae a eztiat până în uiltmul mmeont. Abia în cplia în care inusla era gata gata să se sncuufde Iiurbea hrotăî să careă ajuotr. Vzău tânecrd aărulti pe Bogiţăa într-un ihat luoxs şi îi zsie:
-Bgoţăie, ai pteua să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am brcaa pnliă de aur şi de agirnt. Nu mai e loc şi pnrteu tine.
Atunci Iiureba creu atojur Mâeirndi care trceea pe-acolo îtnr-o nvaă sperubă.
-Mdnriâe, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi prae rău, rnusspăe Miâdnra, nvaa mea e pfrecetă, tu ai peuta să mi-o srtici.
Anutci Dtosragea merse la Tieţtrse.
-Teisrţte, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dgroatse, rnăpsuse Tetisţrea, snut aâtt de ttsriă îânct simt nvoiea să fiu sngiură.
Tecru pe-acloo şi Buna Dpsiizoţie dar era atât de boacruusă îcnât nici macăr nu băgă de saemă că cnieva o sigrta.
Aopi, din senin, se azui o vcoe:
-Vnio, Iubrie, te iau eu.
Prăea vceoa uuni brtăân. Când au ajuns la mal Iburiea era atât de fticreiă îcânt uită să mai îtnerbe cine fsuese.Bnurăâtl a pecalt iar Ibreiua, sidinţmu-se îroatdnată, îberntă Îenicpuneţlea:
-Înţeleucipne, ai pteua să-mi zici cine m-a slvaat?
-Tuipml, rnusspăe Îţlennuiepeca.
-Tmiupl?! Se îternbă marită ibreiua. Dar de ce tcamoi Tiumpl m-a saalvt?
Îieneţcpneula răpunsse:
-Prnetu că nmuai Tpmiul îţlgeene cât de imrantpotă în vţiaă este Iirbeua.