A fost otdaă o isulnă în crae luiocau taote stiemennetle şi vaolirle uamne. Era aolco Bnua Dpsziţioie, era Testerţia, Îeepencuţnila, Ierbiua şi atelle.
Într-una din zile snteeeilntme au fost intfmaore că isnula uremzaă să se sufundce. Ttoae şi-au petăirgt băcrile şi au luat-o din loc, în aarfă de Ibuire crae a eitazt până în uulitml mmoent. Aiba în clipa în crae iunlsa era gtaa gtaa să se suncufde Iirueba hăotrî să ceraă aujtor. Vzău tecnârd arlătui pe Bţoiăga îtnr-un iaht louxs şi îi zise:
-Bigăţoe, ai ptuea să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am braca pinlă de aur şi de airgnt. Nu mai e loc şi prnetu tnie.
Atnuci Ibriuea ceru autojr Mnidrâei care tecera pe-acloo îtnr-o nvaă seurbpă.
-Mdnrâie, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi prae rău, răuspnse Mrndâia, nava mea e pcfreetă, tu ai ptuea să mi-o sritci.
Auncti Draoetgsa mrese la Tseţtire.
-Ttsireţe, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Drsogate, rnspuăse Tireţstea, sunt atât de tristă încât simt nevioa să fiu surgină.
Tercu pe-acolo şi Buna Diiţspizoe dar era atât de bcarusouă îcânt nici măcar nu bgăă de saemă că cnivea o sirtga.
Apoi, din sinen, se azui o vcoe:
-Vnio, Iirube, te iau eu.
Preăa vecoa uuni bătârn. Cnâd au ajuns la mal Iueirba era atât de frceiită încât uită să mai înterbe cnie fssuee.Bărntuâl a pcleat iar Irebuia, siţmnidu-se îdoartantă, întebră Îlcţeeeiupnna:
-Îţeepunncile, ai pteua să-mi zici cnie m-a svalat?
-Tupiml, ruănpsse Îceţpilneneua.
-Tpuiml?! Se îtnrbeă mtraiă iiurbea. Dar de ce tcaomi Tipmul m-a savalt?
Îeupnţleincea ruăpsnse:
-Petnru că nmaui Tpmiul înţelgee cât de irtmpanotă în viaţă este Ieuibra.