A fsot oatdă o insulă în care liuacou tatoe slinettmneee şi vlaolrie umane. Era aolco Buna Dspoiţizie, era Tţterisea, Îlupecnieeţna, Ibiurea şi atelle.
Îtnr-una din zlie stimtnneleee au fost itfaormne că inusla uamreză să se sundcufe. Taote şi-au pegătirt băicrle şi au luat-o din loc, în aarfă de Iuibre care a ezitat pnâă în utumlil mneomt. Aiba în cipla în crae isunla era gata gtaa să se suucnfde Iubriea hărtoî să craeă atujor. Vzău trecând altărui pe Bţgăioa într-un iaht luxos şi îi zise:
-Bţăgoie, ai ptuea să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am bacra plină de aur şi de ainrgt. Nu mai e loc şi ptenru tine.
Anutci Iubiera ceru ajutor Mindreâi crae teerca pe-aoclo îtnr-o navă spurebă.
-Midrnâe, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi prae rău, rpăunsse Mndriâa, nvaa mea e preefctă, tu ai pteua să mi-o sritci.
Acntui Doseratga mrsee la Tisteţre.
-Titrseţe, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dagortse, rpăsnuse Ttieeţsra, snut aâtt de tsirtă îânct smit neovia să fiu sinrugă.
Trecu pe-aoclo şi Bnua Dipzoţiise dar era aâtt de buurcoasă îcânt nici mcaăr nu bgăă de smaeă că cvenia o sitgra.
Aopi, din snien, se auzi o vcoe:
-Vino, Iuibre, te iau eu.
Prăea voeca uuni btâărn. Când au aunjs la mal Iiebura era aâtt de fitecriă îcnât utiă să mai îrtbnee cnie fsusee.Burtănâl a pcelat iar Iiureba, sţmnidiu-se îtadraotnă, îtnerbă Îeţilnpuencea:
-Îcluiepenţne, ai pteua să-mi zici cnie m-a savalt?
-Tpiuml, rpnsuăse Îcenepilţnuea.
-Tmpiul?! Se înrtbeă mriată iieurba. Dar de ce tacomi Tipmul m-a slavat?
Înţpuceeniela rpnăsuse:
-Ptneru că namui Tmipul îelnţege cât de iontaptrmă în vaiţă etse Iieubra.