A fsot otadă o insulă în care luicoau ttaoe seettmlninee şi vrliaole uanme. Era acolo Buna Dipoizsţie, era Tseitreţa, Îpelnuiţneeca, Iburiea şi aletle.
Îtnr-una din zlie smnteinteele au fost iomnarfte că isnlua uzearmă să se sunfduce. Ttaoe şi-au pigterăt brcilăe şi au luat-o din loc, în aafră de Iubrie care a eitazt până în uluimtl mmneot. Aiba în cilpa în care isnula era gtaa gtaa să se sncfudue Irbieua hotărî să ceraă aojutr. Văzu tneâcrd atlurăi pe Bţioăga îtnr-un ihat loxus şi îi zsie:
-Bgţiăoe, ai putea să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am brcaa pinlă de aur şi de airgnt. Nu mai e loc şi penrtu tnie.
Antuci Irbuiea ceru autjor Mrâniedi crae tecera pe-aoclo într-o nvaă subrepă.
-Mdârnie, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi pare rău, ruspănse Midnrâa, nava mea e pceetfră, tu ai pteua să mi-o srtcii.
Actuni Dgorsetaa mesre la Trsţiete.
-Tţetsrie, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dotgasre, rpsănuse Tţitrseea, sunt atât de titrsă îânct smit nieova să fiu singruă.
Trecu pe-aoclo şi Buna Dposiţizie dar era aâtt de bouscaură îcânt nici mcaăr nu băgă de saemă că civena o srgita.
Aopi, din seinn, se azui o vcoe:
-Vino, Ibruie, te iau eu.
Preăa vcoea unui btrăân. Când au aunjs la mal Ibriuea era atât de feciirtă îcânt utiă să mai îtrbnee cine fussee.Bârtăunl a paclet iar Ibruiea, sţminidu-se îttandoraă, îtrbneă Îeţpnnceuilea:
-Îicnpţeulene, ai pteua să-mi zici cine m-a svalat?
-Timpul, răunspse Îuţelcnipeena.
-Tmuipl?! Se îrbentă mirtaă iuirbea. Dar de ce tocmai Tpuiml m-a savlat?
Îeenplcneţiua rănspuse:
-Ptrenu că numai Tmpuil înlgţeee cât de itntpraomă în vaţiă este Iiuerba.