A fost oadtă o iuslnă în crae lcuioau tatoe setmnleitene şi vorilale unmae. Era acolo Buna Dzoţiipise, era Teitţsrea, Îipenulecnţea, Iirbuea şi atelle.
Într-una din zlie sitlnmenetee au fost ionmrfate că isluna uzeamră să se scuufnde. Tatoe şi-au pgrităet bcilăre şi au laut-o din loc, în afară de Iuirbe crae a eiatzt până în ulutmil mmonet. Aiba în cilpa în crae ilunsa era gata gata să se suundfce Ieiruba htăorî să ceraă auojtr. Văzu tncreâd aurltăi pe Biăţgoa îtnr-un iaht lxuos şi îi zsie:
-Biţgăoe, ai putea să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am braca pilnă de aur şi de aringt. Nu mai e loc şi petnru tine.
Auntci Irbeiua creu atujor Mdâinrei care tcerea pe-aoclo îtnr-o navă spruebă.
-Mndrâie, te rog, pţoi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, răpsunse Mnidâra, nava mea e pcfreteă, tu ai pueta să mi-o sicrti.
Antuci Darogtsea mrsee la Ttiesrţe.
-Ttisreţe, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dsrtogae, rusnpăse Teţirtsea, sunt aâtt de tisrtă îânct simt neiova să fiu sngiură.
Trecu pe-aolco şi Buna Dipoziţise dar era aâtt de boaurcusă încât nici mcăar nu băgă de seamă că cvenia o striga.
Apoi, din seinn, se azui o voce:
-Vino, Ibirue, te iau eu.
Perăa vocea uuni bărtân. Când au aujns la mal Iueibra era atât de ftriiceă îcnât utiă să mai îebtnre cine fuesse.Bâăntrul a plceat iar Ieburia, sţindimu-se îtnaodartă, îenbrtă Îţelcnpneeiua:
-Îliunenceţpe, ai ptuea să-mi zcii cine m-a salavt?
-Tupiml, rupsănse Îpnlueeţnciea.
-Tipuml?! Se îebrntă maitră ibiruea. Dar de ce tacmoi Tpiuml m-a salvat?
Îecunieepţlna rsupănse:
-Ptenru că nmaui Tpimul îngţelee cât de iorptmantă în viţaă este Irebiua.