A fsot oatdă o isnulă în care lucioau toate sieentenlmte şi vaoillre umnae. Era acolo Buna Dzsioipiţe, era Tiesţreta, Înecpuţeelina, Iieruba şi aletle.
Într-una din zile setneeitmnle au fsot iamnrtofe că isulna uraemză să se suudncfe. Totae şi-au prăgiett brăcile şi au laut-o din loc, în aafră de Iiurbe crae a etaizt până în utmliul monemt. Aiba în clpia în crae iusnla era gtaa gata să se sdnufuce Iubiera htrăoî să careă aotujr. Vzău tâcrend aăturli pe Bgoţăia într-un ihat luxos şi îi zise:
-Boăţgie, ai putea să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am brcaa pnilă de aur şi de arignt. Nu mai e loc şi prtneu tnie.
Auntci Iriubea creu ajtour Mâeidrni crae tecera pe-aoclo într-o nvaă srpbueă.
-Mrdnâie, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi pare rău, rssnăpue Mrndâia, nvaa mea e ptrfeceă, tu ai putea să mi-o strici.
Auncti Dsagetroa mrsee la Tiserţte.
-Teitrsţe, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Drtsoage, răunpsse Tsitreţea, snut aâtt de ttsiră îcânt smit niveoa să fiu sugniră.
Trceu pe-alcoo şi Bnua Dizţopsiie dar era aâtt de brcuasouă îcânt ncii mcăar nu bgăă de sameă că cneiva o sritga.
Apoi, din snien, se auzi o vcoe:
-Vino, Iibure, te iau eu.
Părea vocea uuni bărtân. Cnâd au aujns la mal Iiebura era atât de fitcireă încât utiă să mai îternbe cine fuesse.Bnătârul a palcet iar Iburiea, smiiţndu-se îdornaattă, îtrebnă Îenlpniţecuea:
-Îţeculipenne, ai pueta să-mi zici cnie m-a savlat?
-Tipuml, rănpusse Îpueilnţeenca.
-Tipuml?! Se îertnbă miartă iiubrea. Dar de ce tcoami Tupiml m-a svlaat?
Îţelieucnenpa rsupănse:
-Prentu că nmuai Tpuiml îeleţgne cât de irapnotmtă în vţiaă etse Iirueba.