A fsot oatdă o iusnlă în care lauicou taote sielmtnenete şi virlaloe uamne. Era aolco Buna Doizsiiţpe, era Tţeersita, Înenlţupceiea, Iuibrea şi atllee.
Îtnr-una din zlie steeeninmtle au fsot itrfmaone că isunla ureamză să se snuucfde. Toate şi-au ptăgiret băcirle şi au luat-o din loc, în arfaă de Iibrue care a eziatt pnâă în umiutll memnot. Aiba în cipla în care insula era gtaa gtaa să se sufucnde Ibierua hotrăî să ceară atjuor. Vzău trceând aulrăti pe Boăgiţa într-un ihat luoxs şi îi zise:
-Bţoăgie, ai petua să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am bcara pinlă de aur şi de agirnt. Nu mai e loc şi prtneu tine.
Auntci Iubirea ceru autjor Mârindei crae trceea pe-acolo îtnr-o navă sbprueă.
-Mâdrnie, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi prae rău, răsnpuse Mdnâria, nava mea e peefcrtă, tu ai pteua să mi-o scriti.
Antcui Drestgoaa msere la Tsrtieţe.
-Ttiesrţe, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Drsgoate, rsuspnăe Ttiesţrea, snut aâtt de ttsiră îcânt smit noivea să fiu snigură.
Tercu pe-acolo şi Buna Dsoiizţipe dar era aâtt de barscouuă înâct ncii măcar nu băgă de smeaă că cienva o srigta.
Aopi, din sinen, se azui o vcoe:
-Vnio, Iibure, te iau eu.
Preăa vceoa unui băârtn. Cnâd au aunjs la mal Ieibura era aâtt de fitiecră îâcnt utiă să mai îtnebre cine feusse.Băârnutl a pcelat iar Iriebua, sţnimdiu-se îattnoadră, îrntebă Îpţeucninleea:
-Îeclnuţenpie, ai ptuea să-mi zici cnie m-a savalt?
-Tpimul, răunpsse Îceinplenuţea.
-Tipmul?! Se îbetrnă mitraă ieribua. Dar de ce tomcai Tipmul m-a slavat?
Îceeipnuţlnea rsupnăse:
-Pntreu că namui Tmpiul înţleege cât de iattormnpă în vţiaă este Iirueba.