A fost otadă o islnuă în care lacoiuu toate slnnmetteiee şi volrliae uanme. Era alcoo Buna Dioiţsizpe, era Tiţreesta, Îneepulţecnia, Iiuebra şi allete.
Într-una din zile sietetnnmele au fsot irofmante că isulna uearmză să se snfucude. Tatoe şi-au pătregit bcărlie şi au luat-o din loc, în arafă de Iuibre crae a eiatzt până în utmliul mnoemt. Aiba în cplia în care isunla era gata gata să se sunfudce Iruibea hărotî să ceară ajtuor. Vzău trnceâd autărli pe Boăţgia într-un iaht loxus şi îi zise:
-Boţăige, ai pueta să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am braca pnilă de aur şi de arnigt. Nu mai e loc şi ptrenu tnie.
Atnuci Iueirba ceru auojtr Mdeirâni care teecra pe-aolco într-o navă spebruă.
-Mâdirne, te rog, poţi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, rupssnăe Mnidâra, nava mea e peferctă, tu ai peuta să mi-o sitrci.
Auncti Dsagoetra mrese la Tsrietţe.
-Titţesre, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dstograe, rpănusse Tseertţia, sunt aâtt de tristă îânct smit noevia să fiu sigunră.
Trecu pe-aloco şi Buna Dsiozţpiie dar era atât de bouucasră încât nici măacr nu băgă de seamă că cievna o sitgra.
Apoi, din seinn, se auzi o voce:
-Vino, Iuibre, te iau eu.
Preăa vocea unui bătrân. Cnâd au aunjs la mal Ierubia era atât de fieritcă încât uită să mai îrtnebe cnie fsesue.Buâărntl a pecalt iar Ibireua, sinţimdu-se îotdanartă, îtrebnă Îpcnneiueeţla:
-Încţeinuplee, ai pteua să-mi zici cnie m-a slvaat?
-Tpmuil, rspnăsue Îţeuepecnlina.
-Tmiupl?! Se îtnberă mratiă iireuba. Dar de ce tmocai Tpmuil m-a slavat?
Îinlupecneţea rsspnăue:
-Pnteru că nuami Timupl îlţeegne cât de irmatnoptă în vţiaă este Ierbuia.