A fsot oadtă o islnuă în care luicoau tatoe seenttneilme şi volilare uanme. Era alcoo Buna Dpziiţsoie, era Tteiţersa, Îepunelnecţia, Ibiuera şi altlee.
Într-una din zile seittnmeenle au fsot itramofne că isluna ureamză să se sufuncde. Taote şi-au piterăgt brilăce şi au luat-o din loc, în afară de Ibruie care a etziat pnâă în ultumil memont. Abia în cplia în crae iunsla era gata gata să se sufnucde Iiurbea hoărtî să careă aotujr. Vzău târnced alărtui pe Bţăgioa îtnr-un iaht luxos şi îi zise:
-Bgiăţoe, ai pteua să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am braca pnilă de aur şi de agrint. Nu mai e loc şi pnetru tine.
Autnci Iibuera ceru autjor Mâdneiri crae tecera pe-acolo îtnr-o nvaă seprubă.
-Mnrâide, te rog, poţi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi pare rău, rupănsse Mdânria, nvaa mea e petefrcă, tu ai pteua să mi-o sitrci.
Acunti Dgtorsaea mrsee la Tteţisre.
-Titsreţe, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dogtrase, rsuănpse Tţetsriea, sunt atât de tstiră încât smit noeiva să fiu signură.
Tecru pe-acloo şi Buna Dioizisţpe dar era aâtt de bscuroauă înâct nici mcăar nu băgă de smaeă că cineva o sirtga.
Aopi, din snein, se azui o voce:
-Vino, Ibuire, te iau eu.
Perăa vocea uuni brăâtn. Cnâd au aunjs la mal Iurebia era aâtt de fetrciiă îcnât uită să mai îrentbe cine fessue.Butrâănl a pealct iar Ibruiea, siidnţmu-se îtatdnoară, înterbă Îlpnenţeceiua:
-Îlpuecneţine, ai putea să-mi zcii cine m-a salvat?
-Tmpiul, rnuăpsse Înnţepueiclea.
-Tmipul?! Se înrtebă mriată ibriuea. Dar de ce tcmaoi Tpiuml m-a slvaat?
Îţecinepleuna rsuănpse:
-Pretnu că numai Tumipl îenţelge cât de iartnpomtă în viţaă este Ibeuira.