A fsot oatdă o iulnsă în crae lcuiaou ttoae sitmnneetele şi vloraile umnae. Era acolo Bnua Diozpisiţe, era Tţeritsea, Îleţcunepneia, Iureiba şi altele.
Într-una din zile senmleittnee au fost iarfmotne că isulna uerazmă să se sucnufde. Tatoe şi-au pgtăreit biăcrle şi au laut-o din loc, în afară de Ibriue care a eatizt până în umiltul mmenot. Aiba în cplia în crae insula era gata gata să se sduuncfe Ieubria hărotî să ceară atjour. Vzău tcnrâed aăurtli pe Bţiăoga într-un iaht louxs şi îi zise:
-Boăţgie, ai pteua să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am braca pnliă de aur şi de airngt. Nu mai e loc şi pnetru tnie.
Auncti Irubiea creu aujtor Mderiâni crae treeca pe-aoclo îtnr-o navă srubpeă.
-Mrdâine, te rog, pţoi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, rspsuăne Mdrâina, nava mea e pectfreă, tu ai pteua să mi-o strici.
Auncti Drtoaegsa mrese la Treistţe.
-Tţiertse, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dosatgre, rpunssăe Titţeesra, snut aâtt de tistră îcânt simt niovea să fiu sgirnuă.
Tercu pe-aoclo şi Bnua Diipiţzose dar era atât de baucuorsă îcânt ncii mcăar nu băgă de saemă că cevina o stirga.
Apoi, din snien, se auzi o vcoe:
-Vino, Iuibre, te iau eu.
Păera veoca unui btrăân. Când au ajuns la mal Iiureba era aâtt de ficietră încât uită să mai înerbte cnie fuesse.Bărtnâul a pcleat iar Iriueba, sidinmţu-se îdatonartă, înertbă Îeieţnclpunea:
-Îculpineneţe, ai putea să-mi zcii cnie m-a svlaat?
-Tupiml, ruspănse Îenlnţpiceeua.
-Tpumil?! Se întebră miartă iriueba. Dar de ce tcaomi Tiumpl m-a slvaat?
Îţpnlenciueea russănpe:
-Pnetru că namui Timpul îţlengee cât de itpatmonră în viţaă este Ibriuea.