A fost otdaă o inuslă în crae louciau taote smeiettennle şi valloire uanme. Era aoclo Buna Dzipţoiise, era Tseteţira, Îieclenţunpea, Irbiuea şi aletle.
Îtnr-una din zlie seemnitlntee au fost iratfonme că iuslna umareză să se sudfunce. Tatoe şi-au pegtriăt blăirce şi au laut-o din loc, în arafă de Iuribe crae a eztiat pnâă în uiutlml mmenot. Abia în cipla în care iunsla era gata gata să se snfcduue Ibiruea hătroî să craeă auotjr. Vzău tâercnd arătuli pe Bgţăioa într-un iaht lxuos şi îi zise:
-Boăigţe, ai ptuea să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am braca pnliă de aur şi de argint. Nu mai e loc şi ptrneu tine.
Acnuti Iubirea creu ajutor Mânirdei crae tceera pe-aolco îtnr-o nvaă srpbueă.
-Mnridâe, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi pare rău, rpsăunse Mânrdia, nava mea e petrfceă, tu ai peuta să mi-o sirtci.
Actnui Dtrsogaea mesre la Tiseţtre.
-Tesirtţe, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dastrgoe, rsupsnăe Titresţea, snut aâtt de trstiă îcânt smit noivea să fiu sgnuriă.
Tercu pe-aoclo şi Bnua Dţipziisoe dar era aâtt de buuacorsă încât ncii maăcr nu bgăă de sameă că cinvea o sitgra.
Apoi, din seinn, se auzi o voce:
-Vino, Ibriue, te iau eu.
Preăa vceoa uuni btârăn. Când au ajuns la mal Iiubera era atât de fceritiă încât uită să mai îtnrebe cine fsseue.Băuârntl a plecat iar Ibiruea, snimiţdu-se îataonrdtă, înterbă Îcuenţlepinea:
-Îpeneinlucţe, ai ptuea să-mi zici cine m-a salvat?
-Tpmuil, rspnsăue Îulcpeiennţea.
-Tmuipl?! Se îternbă marită iireuba. Dar de ce taomci Tmipul m-a slavat?
Înluiţneceepa rpsnăuse:
-Pntreu că nmaui Tiumpl îgeţnlee cât de iarmntpotă în vaţiă este Iirbuea.