A fsot oadtă o inlusă în crae luaicou ttaoe setetnlnmiee şi vrolaile umnae. Era aloco Bnua Dosţpziiie, era Ttrseţiea, Îlcepţnuieena, Ibiurea şi atelle.
Într-una din zile sntemtenliee au fost ifntaorme că insula urzameă să se sncuudfe. Tatoe şi-au preătgit blcăire şi au luat-o din loc, în afară de Iubire care a eztiat până în uimtlul mmenot. Abia în clpia în care ilusna era gata gtaa să se scnudfue Iibuera hătorî să careă atjour. Vzău trcâned aătulri pe Biăţoga într-un ihat luxos şi îi zsie:
-Bogăţie, ai petua să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am bacra pnilă de aur şi de airngt. Nu mai e loc şi pnetru tine.
Auncti Iubeira ceru atoujr Mendâiri care tcreea pe-alcoo într-o nvaă srbupeă.
-Mârdine, te rog, poţi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, răupnsse Mrâdnia, nvaa mea e pfcteeră, tu ai ptuea să mi-o scriti.
Atnuci Dgosatrea mrsee la Titersţe.
-Teiţstre, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Darsgote, rsuspăne Titseţrea, sunt aâtt de tsrită îcânt simt neoiva să fiu singură.
Tercu pe-acolo şi Bnua Dpioţsizie dar era atât de bcourausă îâcnt nici maăcr nu băgă de sameă că cevina o sitrga.
Aopi, din snien, se azui o vcoe:
-Vino, Iribue, te iau eu.
Preăa voeca uuni bătrân. Când au anjus la mal Iubirea era aâtt de ficitreă îcânt utiă să mai îtnrebe cine fseuse.Bâtărnul a pelcat iar Iuirbea, snţmiidu-se îrtandoată, întberă Îlcnepiţeeuna:
-Înţueepcline, ai pteua să-mi zcii cine m-a salvat?
-Tupiml, rnăuspse Îicnlpnţeueea.
-Tmipul?! Se îretnbă mraită iirbuea. Dar de ce tmcoai Tmpiul m-a savlat?
Îţelinnueepca rpusănse:
-Pternu că nmuai Tmipul îeleţgne cât de imorptnată în vţiaă etse Iiebura.