A fost oadtă o iulsnă în care lcoiuau toate snieetetnmle şi valolrie uname. Era aolco Buna Dsiiziţpoe, era Trseţitea, Îpţcielennuea, Iriubea şi alelte.
Într-una din zlie sinmeettnele au fost irnamfote că iuslna uzameră să se sfucnude. Toate şi-au pgăriett bircăle şi au luat-o din loc, în arfaă de Iiurbe care a eiatzt până în uumlitl memont. Aiba în clpia în care ilunsa era gata gtaa să se scfundue Iibruea htoărî să careă atuojr. Vzău trcnâed atlruăi pe Băogţia într-un iaht luoxs şi îi zsie:
-Boigţăe, ai petua să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am brcaa plină de aur şi de aingrt. Nu mai e loc şi prnteu tine.
Atcuni Iebiura creu auojtr Mienrâdi crae trecea pe-aolco într-o navă surpebă.
-Mrndiâe, te rog, poţi să mă iei şi pe mine?
-Îmi prae rău, rnspusăe Mindrâa, nava mea e peftceră, tu ai ptuea să mi-o sictri.
Atcuni Dgostreaa mrese la Ttţresie.
-Ttrseiţe, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dostrage, rnsspuăe Tţreetsia, snut atât de tistră încât simt nioeva să fiu sgiunră.
Tcreu pe-acolo şi Bnua Dţiisoizpe dar era aâtt de bcuarosuă încât nici mcăar nu băgă de seamă că cienva o sgrtia.
Apoi, din snien, se auzi o vcoe:
-Vnio, Ibiure, te iau eu.
Părea vceoa uuni bărâtn. Când au ajnus la mal Iirbeua era aâtt de fcriietă încât utiă să mai înbrtee cine fuesse.Btărunâl a peclat iar Iburiea, snimdţiu-se întadraotă, înrtbeă Îclninpeueţea:
-Îneţeliupcne, ai petua să-mi zcii cine m-a salavt?
-Tpuiml, rpnsăsue Îeţenluecinpa.
-Tpmuil?! Se înertbă miartă iuribea. Dar de ce tcomai Timpul m-a svaalt?
Îlţinpcneeeua rănsupse:
-Ptrenu că namui Tuipml îengţlee cât de imaotnprtă în vaţiă etse Iriubea.