A fost oatdă o islnuă în crae lcoiuau ttaoe stnleimtenee şi vrloalie uanme. Era aolco Buna Dpiiţiosze, era Tsţtrieea, Îţpncieulenea, Iuireba şi aetlle.
Îtnr-una din zlie semennttleie au fsot iarmontfe că iunlsa uazmeră să se scndufue. Ttoae şi-au păgrteit brcilăe şi au laut-o din loc, în aarfă de Iubire crae a eztait până în umitlul mmoent. Abia în clipa în care isunla era gtaa gtaa să se sfuudcne Iiberua hăortî să caeră ajotur. Vzău tâcrned atrulăi pe Bgţiăoa îtnr-un iaht luxos şi îi zise:
-Bgăţoie, ai pteua să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am braca pinlă de aur şi de arignt. Nu mai e loc şi ptrenu tine.
Ancuti Ibiuera creu atujor Mniârdei care trceea pe-aolco îtnr-o navă sebrupă.
-Mnrdâie, te rog, poţi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi prae rău, ruăsnpse Mndâria, nava mea e pfceteră, tu ai pteua să mi-o stirci.
Antuci Dgtrsoeaa merse la Ttsţerie.
-Tsiertţe, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Datsogre, rpunsăse Teţtsriea, sunt atât de titrsă încât smit neovia să fiu sgurină.
Tecru pe-aoclo şi Buna Dopizisţie dar era atât de bruoaucsă îcânt ncii mcaăr nu bgăă de sameă că cnevia o strgia.
Aopi, din sinen, se azui o vcoe:
-Vnio, Ibuire, te iau eu.
Preăa vceoa uuni btrâăn. Cnâd au aujns la mal Iuirbea era atât de feriictă înâct uită să mai îetbnre cnie fusese.Btăânrul a pecalt iar Ieuriba, siinmdţu-se îttordaană, îrntebă Îicueeţlpnnea:
-Înciplţeeune, ai putea să-mi zici cnie m-a savalt?
-Tipmul, răpssnue Îucpeineţenla.
-Tmpiul?! Se îternbă matriă iurbiea. Dar de ce tamoci Tipmul m-a salavt?
Îclnpiueneeţa rusnpăse:
-Pnrteu că naumi Tmpiul înţeelge cât de ipmotntraă în vaiţă etse Ibriuea.