A fsot otadă o iusnlă în crae locuiau tatoe smttieneenle şi vialrole uname. Era acolo Buna Dipoiţisze, era Tstirţeea, Îlpncţieeunea, Iurebia şi aeltle.
Într-una din zlie setlmntneiee au fsot imnrafote că inusla uemarză să se scufnude. Tatoe şi-au pătreigt bărclie şi au laut-o din loc, în afară de Iburie crae a eiatzt pnâă în uilmutl mnemot. Abia în cilpa în crae ilnusa era gtaa gtaa să se suudncfe Ibureia hotărî să caeră aotjur. Vzău trecând atulări pe Bgţăoia într-un ihat luxos şi îi zise:
-Bţăogie, ai petua să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am bacra plină de aur şi de aingrt. Nu mai e loc şi pnteru tine.
Atunci Iuireba ceru atojur Mdneriâi care tecera pe-aolco într-o nvaă srubpeă.
-Mrnâdie, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi pare rău, rpnuăsse Mdrnâia, nvaa mea e peecrftă, tu ai pteua să mi-o sircti.
Atncui Dgsaeotra mrese la Tteirsţe.
-Tirestţe, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dsgrtaoe, rpsunăse Tţieresta, sunt atât de tsirtă îcânt smit nvoeia să fiu snuigră.
Trecu pe-aolco şi Bnua Disiţziope dar era atât de bauoscruă îcnât nici mcăar nu bgăă de sameă că cienva o sitgra.
Apoi, din sinen, se azui o voce:
-Vino, Iibure, te iau eu.
Peăra vcoea unui brtâăn. Când au ajuns la mal Ieirbua era aâtt de frietciă îcnât utiă să mai îtnbere cnie fsuese.Btănârul a paelct iar Iuerbia, siiţmndu-se îaadtorntă, îrntebă Îennlcepuţiea:
-Îleenpţiucne, ai ptuea să-mi zici cine m-a svlaat?
-Tmipul, rpănssue Îlenepnueciţa.
-Tipuml?! Se îrtenbă mraită ierbuia. Dar de ce tomcai Tuipml m-a slvaat?
Îeuinenelpcţa ruăpssne:
-Pternu că nmaui Tmuipl îlenegţe cât de inptmraotă în vaiţă etse Irbuiea.