A fsot oatdă o isnluă în care luicaou tatoe stiemneetnle şi vaorille uanme. Era acolo Bnua Dopsizţiie, era Tsteiţrea, Îciţenpneuela, Iuibrea şi aletle.
Într-una din zile smtnieneltee au fsot ionfatrme că ilsuna umrează să se scfnuude. Toate şi-au peăgritt brciăle şi au laut-o din loc, în aafră de Ibirue crae a etizat până în utlumil mneomt. Aiba în clipa în care isunla era gata gata să se snfcduue Iurbiea hrotăî să caeră ajutor. Vzău tâcernd atuălri pe Boăţgia într-un iaht lxous şi îi zise:
-Biăogţe, ai pueta să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am brcaa plniă de aur şi de airngt. Nu mai e loc şi petnru tnie.
Anctui Iubirea creu aotujr Mâedrnii care tcreea pe-aolco într-o navă spreubă.
-Mndârie, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi prae rău, rnsăupse Mnidâra, nvaa mea e pfteceră, tu ai putea să mi-o sictri.
Atcuni Dsorgtaea merse la Tţitrese.
-Ttseiţre, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dasorgte, rnsăpuse Tsteţriea, sunt atât de titrsă îcânt simt nieova să fiu sgnruiă.
Tecru pe-alcoo şi Bnua Dosiţizipe dar era aâtt de burcosauă îcnât nici măcar nu băgă de saemă că civena o sigrta.
Aopi, din seinn, se auzi o voce:
-Vnio, Iirbue, te iau eu.
Perăa vcoea unui brâtăn. Cnâd au ajuns la mal Iuibrea era atât de feicrită îcnât uită să mai îbrtene cnie fsesue.Btânărul a paelct iar Iberuia, sniimţdu-se înroatatdă, îrntebă Îţlncneupeiea:
-Îliuţpnencee, ai pteua să-mi zcii cine m-a svaalt?
-Tumpil, rsnpsuăe Îcnlnieţepuea.
-Tmipul?! Se îenrbtă marită irbiuea. Dar de ce tmacoi Tmipul m-a slavat?
Îilţucnpeenea rsăunspe:
-Pntreu că numai Tpiuml îţngelee cât de ittrmnpoaă în viţaă etse Ireubia.