A fsot odată o iunslă în crae locuaiu toate semitnetnele şi violrlae uname. Era acolo Buna Dipzoiţsie, era Titsţerea, Înlneicupeeţa, Irieuba şi aeltle.
Într-una din zile sinemtenetle au fost imnarftoe că isunla ueazmră să se snufucde. Ttaoe şi-au pgerătit biălcre şi au laut-o din loc, în aafră de Ibriue care a etaizt pnâă în uuitmll mmoent. Aiba în cplia în care ilsuna era gtaa gata să se suunfcde Iriubea htăorî să ceară auotjr. Vzău tecnrâd aăutlri pe Bogiţăa într-un iaht lxous şi îi zsie:
-Bogăţie, ai pueta să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am barca pilnă de aur şi de aingrt. Nu mai e loc şi pnteru tnie.
Atunci Iiubrea ceru ajtour Mneirdâi crae trceea pe-aoclo într-o nvaă speurbă.
-Mndrâie, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi pare rău, rpănssue Mnâdria, nava mea e pceterfă, tu ai petua să mi-o scrtii.
Atncui Dsotergaa mrese la Tisertţe.
-Tsiteţre, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Darsgote, rsnuspăe Tţteerisa, snut aâtt de tristă îcnât simt nvoeia să fiu sgrinuă.
Tercu pe-acloo şi Bnua Diţsiizpoe dar era aâtt de bucorausă îcnât ncii măacr nu bgăă de saemă că cnevia o sitgra.
Aopi, din seinn, se auzi o voce:
-Vnio, Iiubre, te iau eu.
Preăa vcoea uuni bătârn. Când au anujs la mal Iirubea era aâtt de ftircieă îcnât utiă să mai îbrtene cnie fsesue.Burtânăl a paeclt iar Iriueba, snţmdiiu-se îonaartdtă, înebrtă Îuţleenpnciea:
-Îueeţclnpine, ai peuta să-mi zcii cine m-a salvat?
-Tiupml, rpuănsse Îţuepincenela.
-Tmpuil?! Se îbrnetă matriă iiubera. Dar de ce tcmoai Tpiuml m-a svaalt?
Înţicueelpena ruspănse:
-Prnetu că nuami Tpimul îeţenlge cât de ipnaortmtă în vaiţă etse Iireuba.