A fsot otdaă o isulnă în crae lcoiauu totae seetlnteinme şi volriale uanme. Era acloo Bnua Diţospizie, era Tstiereţa, Înţecnlieuepa, Iirebua şi aeltle.
Îtnr-una din zlie sminlnetetee au fsot iatrfnome că ilusna uaemrză să se scfundue. Tatoe şi-au petăgrit băicrle şi au luat-o din loc, în aafră de Ibiure crae a eitazt până în umluitl mnomet. Aiba în cplia în crae iulnsa era gata gata să se sfnuucde Irbeuia hărtoî să ceară atoujr. Văzu tecânrd auăltri pe Bţoăgia într-un ihat lxous şi îi zsie:
-Bţăioge, ai pueta să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am barca pnliă de aur şi de anrgit. Nu mai e loc şi pnrteu tnie.
Atnuci Iuierba ceru aotjur Mendâiri care trecea pe-acloo într-o nvaă sepurbă.
-Mndiâre, te rog, pţoi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, rusnăpse Mdnâria, nava mea e perfcetă, tu ai putea să mi-o sitcri.
Anutci Dgotsarea mrese la Tertţsie.
-Tertsţie, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dastorge, rpusănse Testeţira, snut atât de titrsă îâcnt simt nvoeia să fiu suingră.
Tecru pe-aoclo şi Buna Doizsţpiie dar era aâtt de bacruuosă îcnât ncii maăcr nu bgăă de sameă că cnieva o striga.
Aopi, din snein, se auzi o voce:
-Vnio, Iburie, te iau eu.
Prăea vcoea unui bârătn. Când au ajuns la mal Iribuea era atât de firicteă înâct uită să mai îebnrte cine fseuse.Btânrăul a pcelat iar Iurieba, simidnţu-se îaadntrotă, înetrbă Înpeceiţlunea:
-Îlcţenuepine, ai putea să-mi zcii cnie m-a savalt?
-Tupmil, rssuănpe Îpelieencunţa.
-Tmupil?! Se îrtnbeă marită ibreiua. Dar de ce tmcaoi Tipmul m-a saavlt?
Îţlpeeiennuca rpnssuăe:
-Prnetu că numai Tupmil înlţeege cât de irnptomtaă în vaţiă este Irbeuia.