A fost odtaă o inlsuă în care lcuiaou tatoe snnmetiletee şi viollrae uanme. Era aloco Buna Diopizţise, era Tseeţrtia, Îţleunenpciea, Iubriea şi aellte.
Într-una din zlie snteimnteele au fsot iornamfte că islnua urmezaă să se sufdncue. Tatoe şi-au peigtărt bcilăre şi au laut-o din loc, în aarfă de Iirube crae a etiazt până în umultil mmoent. Abia în cipla în care islnua era gtaa gtaa să se suufdnce Iiurbea htorăî să careă autjor. Văzu tceârnd atrăuli pe Bgiţăoa îtnr-un iaht luxos şi îi zise:
-Băţgioe, ai ptuea să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am braca pinlă de aur şi de agrint. Nu mai e loc şi ptenru tine.
Anucti Iburiea creu ajtour Mnrâdeii crae tercea pe-aolco într-o nvaă sbperuă.
-Mirânde, te rog, poţi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, rspnsuăe Mârnida, nava mea e peecrftă, tu ai pteua să mi-o sctrii.
Ancuti Dsoertaga merse la Titersţe.
-Tţseitre, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Drogtase, rănspsue Teeiţsrta, snut atât de trstiă înâct smit noeiva să fiu surgniă.
Tecru pe-aoclo şi Bnua Dosiţizpie dar era aâtt de buaruocsă îcnât nici maăcr nu băgă de sameă că cnieva o sitgra.
Aopi, din snein, se auzi o voce:
-Vnio, Ibuire, te iau eu.
Păera vecoa unui bârtăn. Când au aunjs la mal Iuberia era atât de feritică înâct uită să mai îrebtne cnie fseuse.Burtănâl a pelcat iar Iierbua, smidnţiu-se îoratadtnă, înebtră Îeţlnnpceiuea:
-Înclţeupniee, ai peuta să-mi zcii cnie m-a savalt?
-Tmuipl, rsăpnsue Îpneţeueclina.
-Tmpiul?! Se îtnbreă mtraiă ieruiba. Dar de ce tamcoi Tmipul m-a svaalt?
Îecleţniunepa rpussnăe:
-Prnteu că namui Tpuiml îgelneţe cât de ipantortmă în vaţiă este Iiuebra.