A fsot odată o iuslnă în crae liocauu tatoe snnemielttee şi vlraolie uanme. Era aoclo Buna Diţiosizpe, era Tterţeisa, Înnpiuţeceela, Ibreuia şi aetlle.
Într-una din zlie stneneitmele au fsot irmotfane că ilusna umerzaă să se sucfnude. Tatoe şi-au peătgrit bărcile şi au luat-o din loc, în aafră de Iirbue crae a eizatt până în utlmuil mmneot. Aiba în clipa în care ilusna era gtaa gata să se sufundce Iirebua htoărî să caeră ajutor. Vzău tcnrâed alături pe Bgţăoia îtnr-un iaht luxos şi îi zsie:
-Bgţioăe, ai pteua să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am brcaa plină de aur şi de agirnt. Nu mai e loc şi ptneru tine.
Acnuti Iebriua creu ajtour Miârendi crae tecera pe-acolo într-o nvaă sebrupă.
-Mânidre, te rog, pţoi să mă iei şi pe mine?
-Îmi prae rău, rpsuănse Mdrnâia, nava mea e pceetfră, tu ai ptuea să mi-o srtici.
Acunti Dsrtgaoea msree la Tetrsţie.
-Tsetţrie, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dogtrsae, rpăunsse Tsirţeeta, sunt atât de trstiă îcânt smit noveia să fiu snuigră.
Tercu pe-acolo şi Bnua Dizpoiiţse dar era aâtt de boaurcusă încât nici mcaăr nu bgăă de saemă că cnieva o striga.
Aopi, din snien, se azui o vcoe:
-Vnio, Ibirue, te iau eu.
Părea voeca uuni btrăân. Cnâd au aunjs la mal Iiubrea era atât de friceită îcânt utiă să mai îrbnete cine feusse.Bătâunrl a pclaet iar Ibiuera, smniidţu-se îtdantraoă, îrntebă Îpliţeecunnea:
-Îunlincepeţe, ai pueta să-mi zcii cine m-a saalvt?
-Tipmul, rspnusăe Încleiuenţepa.
-Tmipul?! Se îrentbă miartă ibierua. Dar de ce tcamoi Tipuml m-a salvat?
Îpnenluecieţa rupăsnse:
-Ptneru că namui Tpiuml înţgeele cât de inaptormtă în vaiţă este Irubiea.