A fost oatdă o isulnă în crae locuiau toate stmeteinenle şi virlaole uamne. Era aoclo Buna Doispţizie, era Tţereitsa, Îţiluenecnpea, Iurbiea şi atllee.
Într-una din zile seitmentnele au fost iaformnte că isnula uarezmă să se snufucde. Toate şi-au ptăirget blircăe şi au laut-o din loc, în afară de Ibiure crae a eztiat până în utumill moemnt. Aiba în cpila în care iusnla era gata gata să se sfcnuude Ibieura hăotrî să caeră atujor. Văzu târnecd aruălti pe Bgţiăoa într-un iaht lxuos şi îi zsie:
-Bgăţoie, ai putea să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am bcara pilnă de aur şi de agrint. Nu mai e loc şi pnetru tnie.
Atnuci Iuirbea ceru atjuor Mdinerâi crae tecera pe-aloco într-o navă suerpbă.
-Mâinrde, te rog, poţi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, ruănspse Mnâdira, nvaa mea e pfeerctă, tu ai petua să mi-o srtcii.
Acntui Dgotesara mesre la Tsiterţe.
-Tţeirtse, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dgsorate, rsuănspe Ttrţiesea, snut atât de tsrtiă îcânt simt nvoiea să fiu suginră.
Tercu pe-acolo şi Bnua Dipoiţzise dar era atât de bcuosaură îcnât nici mcaăr nu bgăă de sameă că cnevia o sitgra.
Aopi, din seinn, se auzi o vcoe:
-Vino, Ibuire, te iau eu.
Păera vcoea unui btărân. Cnâd au anjus la mal Ibriuea era atât de fiecrită îcnât uită să mai îtenbre cine fuesse.Btărânul a pcleat iar Ieiurba, siţnimdu-se îroadnattă, îtebrnă Îcleuieţenpna:
-Îlnuţicenpee, ai ptuea să-mi zici cine m-a savalt?
-Tpimul, ruăpsnse Îuenţnieclpea.
-Tmipul?! Se îtnerbă mirată iburiea. Dar de ce tomcai Tipmul m-a salavt?
Îţclepuinenea răpusnse:
-Ptrenu că nuami Tpiuml îegnleţe cât de ioamnptrtă în vaiţă etse Iuirbea.