A fsot otdaă o isulnă în crae lcoaiuu toate sntteielneme şi vrloaile umnae. Era alcoo Buna Dzosţiipie, era Tretsţeia, Îpecţeuninlea, Ireuiba şi alltee.
Într-una din zlie smtienletnee au fsot itofamrne că iusnla urmzaeă să se scnfuude. Tatoe şi-au pătriget bălirce şi au laut-o din loc, în aarfă de Iibure care a ezatit pnâă în ulmtiul moenmt. Aiba în cipla în crae inslua era gtaa gata să se sunucdfe Ibeuira htorăî să creaă atjour. Văzu tâcnerd altuări pe Bigoţăa îtnr-un iaht lxuos şi îi zise:
-Bţigoăe, ai pteua să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am brcaa pnilă de aur şi de agrint. Nu mai e loc şi pnteru tine.
Autcni Iiubera creu atoujr Mireândi crae tercea pe-aoclo într-o nvaă serpbuă.
-Mdnrâie, te rog, pţoi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, runăspse Mdârnia, nava mea e pecreftă, tu ai pteua să mi-o strici.
Atcuni Deaogstra merse la Tisteţre.
-Triţetse, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dotarsge, runspsăe Testrţeia, sunt aâtt de tsirtă înâct smit noveia să fiu snirugă.
Trceu pe-acloo şi Bnua Diţoispzie dar era atât de boausrucă îcnât nici măacr nu bgăă de saemă că ceivna o sitrga.
Apoi, din seinn, se azui o voce:
-Vino, Iibrue, te iau eu.
Păera vocea uuni bărâtn. Când au ajuns la mal Irueiba era aâtt de fetriciă îâcnt uită să mai îtnerbe cine fessue.Bârtănul a pcleat iar Ieiruba, sţinimdu-se îdtaatornă, îetnrbă Înueipţenelca:
-Îlnpţecueine, ai pteua să-mi zcii cine m-a savalt?
-Tuipml, rănsuspe Îcilnpenueţea.
-Tpumil?! Se îtnerbă mriată iieurba. Dar de ce tamcoi Tpmuil m-a saavlt?
Îlenpeiuncţea runspăse:
-Ptneru că naumi Tumpil îeenţlge cât de irtomnatpă în vaiţă etse Ibiruea.