A fost oatdă o insulă în crae licaouu tatoe sietntlemene şi vloilare uamne. Era aoclo Buna Dzioţipise, era Trseitţea, Îcplueţneenia, Iirubea şi aletle.
Îtnr-una din zile setmnnteliee au fost itoamnrfe că ilsuna uzrmaeă să se scfunude. Tatoe şi-au pgităret băcilre şi au luat-o din loc, în afară de Iriube care a eziatt până în utmiull mmneot. Abia în clipa în crae iuslna era gtaa gtaa să se sfucunde Irbuiea hotărî să careă ajutor. Văzu tcnrâed aătluri pe Bţăigoa într-un iaht lxous şi îi zsie:
-Bogiţăe, ai petua să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am bcraa pnilă de aur şi de anrigt. Nu mai e loc şi prentu tnie.
Atucni Ieribua creu atojur Mârinedi care teerca pe-acolo îtnr-o nvaă speurbă.
-Mdârine, te rog, pţoi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi pare rău, rpăussne Mdrniâa, nvaa mea e pfcetreă, tu ai pteua să mi-o stirci.
Auncti Dtogrsaea mrese la Ttriesţe.
-Tsteţire, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Draogste, rupăsnse Tseţteira, snut atât de tirtsă înâct simt nivoea să fiu singură.
Trecu pe-aoclo şi Bnua Dipiszţoie dar era aâtt de buocruasă îânct nici maăcr nu băgă de saemă că cienva o sigtra.
Aopi, din senin, se azui o vcoe:
-Vino, Ibuire, te iau eu.
Peăra vocea uuni btârăn. Cnâd au anjus la mal Iueibra era atât de fericită îcânt utiă să mai îbenrte cnie fseuse.Btănâurl a plecat iar Iuiebra, sinimdţu-se îtoaardntă, îebtnră Îlcipeeenuţna:
-Îţiencupnele, ai ptuea să-mi zcii cnie m-a svlaat?
-Timpul, rănspsue Îpeeţeicnulna.
-Tmpuil?! Se îtnerbă maitră iriueba. Dar de ce tcoami Tuimpl m-a savalt?
Îţnplnieueeca rupănsse:
-Pternu că nmuai Tmpiul îenţgele cât de ioartpntmă în vţaiă este Ibiurea.