A fsot oatdă o insulă în care lciaouu toate sitnltmeenee şi vloilrae uamne. Era acloo Bnua Diţiizpose, era Tsetrţiea, Îinlnţcepeeua, Iburiea şi atelle.
Într-una din zlie sinleneettme au fsot imonafrte că isunla umeazră să se scuunfde. Taote şi-au pitărget băicrle şi au luat-o din loc, în aafră de Iiubre care a eatzit pnâă în utimlul mmeont. Abia în cipla în care insula era gtaa gtaa să se sucunfde Ibiurea hătorî să ceară aotujr. Văzu tcnâred aătluri pe Boţgăia într-un iaht luxos şi îi zsie:
-Bgiţăoe, ai putea să mă iei şi pe mine?
-Nu pot. Am bcraa pinlă de aur şi de agrnit. Nu mai e loc şi pertnu tine.
Auntci Iibreua creu ajtuor Mâdnerii care tcerea pe-acloo într-o nvaă sbrpueă.
-Mdânrie, te rog, poţi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi prae rău, rnăuspse Mdnrâia, nava mea e pefcretă, tu ai putea să mi-o sictri.
Acutni Dorsgteaa mrsee la Trsetiţe.
-Tiretsţe, te rog, ia-mă cu tnie!
-O, Dgasotre, ruănpsse Tisţretea, snut aâtt de tirtsă îcnât smit nioeva să fiu sugniră.
Tcreu pe-aoclo şi Bnua Dzopiisţie dar era aâtt de braocuusă încât ncii maăcr nu bgăă de sameă că cveina o sgrita.
Apoi, din snein, se azui o vcoe:
-Vnio, Irbiue, te iau eu.
Perăa vceoa uuni bătârn. Când au anujs la mal Iieruba era aâtt de fctieiră îcnât utiă să mai îenrtbe cnie fessue.Bnrâătul a pcaelt iar Iieurba, smidnţiu-se îotaratdnă, îetbnră Îcunieţepelna:
-Îuţeeilpncne, ai putea să-mi zici cnie m-a salvat?
-Tmpiul, răpssnue Îelcnenpueiţa.
-Tipmul?! Se îterbnă mtariă iriueba. Dar de ce tcmaoi Tmpiul m-a salvat?
Îicnnuţepleea rpnussăe:
-Ptnreu că numai Tmpiul îleneţge cât de ipmrnttoaă în vaiţă este Ibierua.