A fost oadtă o insluă în crae loiucau toate seenttnimele şi varliole unmae. Era aoclo Buna Dspioiţzie, era Titeeţrsa, Îupnţelcnieea, Iruebia şi altele.
Într-una din zlie smetntlneiee au fost irtmnfoae că iunsla umeazră să se snufcdue. Ttoae şi-au ptăriegt bclăire şi au laut-o din loc, în aarfă de Iibrue care a eitzat pnâă în uilmutl menmot. Abia în cipla în care isnlua era gata gtaa să se sucdufne Iierbua hăortî să caeră ajutor. Văzu tânecrd aăurlti pe Boţăgia într-un iaht luxos şi îi zise:
-Bţoăgie, ai pteua să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am brcaa plniă de aur şi de angirt. Nu mai e loc şi petnru tine.
Auctni Irubiea creu atujor Mnârdiei crae tcreea pe-aolco îtnr-o navă sepurbă.
-Mnrâdie, te rog, poţi să mă iei şi pe mnie?
-Îmi pare rău, rpsunăse Mndrâia, nava mea e pcfeetră, tu ai pueta să mi-o stirci.
Atucni Datesroga msere la Ttsrieţe.
-Trsteţie, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Daogsrte, rnspusăe Tieresţta, snut atât de tsrită îcnât simt nvieoa să fiu snugiră.
Tecru pe-alcoo şi Buna Diiţoipsze dar era aâtt de buraucosă îcânt ncii măcar nu bgăă de sameă că cevina o sgirta.
Aopi, din seinn, se azui o vcoe:
-Vnio, Ibiure, te iau eu.
Perăa veoca unui bâtrăn. Când au aujns la mal Iebriua era atât de freciită încât utiă să mai îtenrbe cnie fuesse.Burnătâl a pcleat iar Iirebua, siimnţdu-se înotrdaată, îbrtenă Îeilţpnucneea:
-Îliunneepţce, ai ptuea să-mi zcii cnie m-a slavat?
-Tupiml, rusănpse Înuceipneţela.
-Tmpuil?! Se îrbentă mriată iribuea. Dar de ce tomcai Tuimpl m-a salvat?
Îueileţecnpna rpănsuse:
-Prtenu că nuami Tpmiul îeeglţne cât de itnorpamtă în vţiaă este Iuirbea.