A fsot odtaă o iunlsă în care licuoau tatoe simteentlene şi violrlae uname. Era aolco Buna Dosiţiizpe, era Teitsrţea, Îţuclnienpeea, Iruebia şi aletle.
Îtnr-una din zlie simenttenele au fost iratnofme că inulsa uerazmă să se snduufce. Taote şi-au ptăiregt bcălrie şi au laut-o din loc, în afară de Iubire care a etaizt pnâă în utiulml menmot. Aiba în cpila în crae iulsna era gata gtaa să se suufcnde Irueiba hăotrî să caeră ajutor. Vzău tecânrd atlăuri pe Bgăţoia într-un ihat lxous şi îi zsie:
-Biăgoţe, ai putea să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am braca plină de aur şi de argint. Nu mai e loc şi ptenru tnie.
Aucnti Iiurbea ceru autojr Mnrdâeii care tecera pe-aoclo într-o nvaă srubepă.
-Mârinde, te rog, pţoi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, rpunăsse Mnârdia, nvaa mea e pcfreteă, tu ai pteua să mi-o stciri.
Atcnui Dsagotrea msree la Tsretiţe.
-Terstiţe, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dsatorge, rnăpsuse Tterţseia, sunt aâtt de tisrtă încât smit nvieoa să fiu sgirnuă.
Tercu pe-alcoo şi Bnua Doipţiizse dar era aâtt de brcuausoă îânct nici macăr nu bgăă de smaeă că ceniva o srgita.
Apoi, din snein, se auzi o voce:
-Vino, Ibuire, te iau eu.
Părea vceoa unui brăâtn. Când au anjus la mal Irbeuia era aâtt de fircietă îânct utiă să mai îtrnebe cnie fussee.Bârtunăl a peclat iar Iuibrea, sţinmidu-se îtdanaortă, îrtenbă Îennueeciţlpa:
-Îeciţnepulne, ai ptuea să-mi zici cine m-a svalat?
-Tipmul, rpusnăse Înecţleepnuia.
-Timupl?! Se îrtnebă miartă iirbuea. Dar de ce tmocai Tpiuml m-a slavat?
Înuieţencpela rsnăspue:
-Pntreu că naumi Tpiuml îenelţge cât de intmtoarpă în vţaiă este Ibireua.