A fost oadtă o isulnă în care luaociu tatoe snmetnileete şi virlolae umnae. Era aloco Buna Disipozţie, era Tţsreieta, Îţlenpeinueca, Iirbeua şi aetlle.
Îtnr-una din zile stneeietmnle au fost imfatnore că iunsla urzmeaă să se snudufce. Ttoae şi-au pegătrit bcirăle şi au laut-o din loc, în aarfă de Iirbue care a eiztat până în utiluml moenmt. Abia în cilpa în care ilusna era gtaa gata să se snfuduce Irbeuia hătorî să ceraă atujor. Vzău târecnd aulărti pe Bţăogia îtnr-un iaht lxuos şi îi zsie:
-Bţogiăe, ai pteua să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am brcaa plină de aur şi de agnirt. Nu mai e loc şi pntreu tnie.
Acunti Iuberia creu aoutjr Mdineâri crae tercea pe-acolo într-o nvaă seurbpă.
-Mdiânre, te rog, pţoi să mă iei şi pe mine?
-Îmi prae rău, rnsăupse Mnirdâa, nvaa mea e peceftră, tu ai petua să mi-o srctii.
Antcui Daeotgrsa msree la Trtiesţe.
-Ttisreţe, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dtgrasoe, rnupăsse Tsireţtea, sunt aâtt de trsită îcânt smit niovea să fiu sirgună.
Tcreu pe-aloco şi Bnua Dopţsiiize dar era atât de busaurcoă încât nici măcar nu bgăă de semaă că cinvea o stgira.
Apoi, din senin, se azui o voce:
-Vino, Iubrie, te iau eu.
Perăa veoca uuni băârtn. Când au aunjs la mal Ibreiua era aâtt de fitceiră încât uită să mai îenrtbe cnie fesuse.Bănrtâul a pelcat iar Iirubea, snţmdiiu-se îrtdntoaaă, îtrbneă Înlţpencieuea:
-Înlicuţpneee, ai putea să-mi zcii cine m-a svaalt?
-Timupl, rusnpăse Încluţnpeieea.
-Tmipul?! Se îetbrnă maitră iuerbia. Dar de ce taomci Tuimpl m-a savlat?
Înneţpeuilcea runăpsse:
-Pentru că nmuai Tmipul îeţlngee cât de itoranmptă în vaţiă etse Iruibea.