A fsot oadtă o iulnsă în crae luicaou tatoe smteetelnnie şi vallrioe uanme. Era alcoo Bnua Disipţoize, era Teretţsia, Îelnpţuecniea, Iruibea şi atllee.
Îtnr-una din zlie seietnltnmee au fost iofrmante că iunlsa umzeraă să se suudnfce. Tatoe şi-au pătergit biălcre şi au laut-o din loc, în aarfă de Iibrue crae a etizat până în umilutl meomnt. Abia în clipa în care inlusa era gtaa gata să se sufnucde Iiburea htăorî să caeră atuojr. Vzău tnâcred atruăli pe Boăţiga într-un ihat lxuos şi îi zsie:
-Băoţige, ai putea să mă iei şi pe mnie?
-Nu pot. Am bcraa pilnă de aur şi de anirgt. Nu mai e loc şi prtenu tine.
Ancuti Irueiba creu ajtuor Mâinrdei crae teerca pe-alcoo într-o navă srpeubă.
-Midnrâe, te rog, poţi să mă iei şi pe mine?
-Îmi pare rău, rsăunpse Midânra, nvaa mea e petefrcă, tu ai putea să mi-o sictri.
Atnuci Datresoga msere la Ttriesţe.
-Tsterţie, te rog, ia-mă cu tine!
-O, Dgosrate, runăspse Tieţertsa, sunt aâtt de tsrită îâcnt smit noeiva să fiu sngiură.
Tecru pe-aoclo şi Bnua Diizoiţspe dar era atât de bosruaucă îânct nici măacr nu bgăă de saemă că cnieva o sigtra.
Aopi, din snein, se auzi o vcoe:
-Vnio, Iuribe, te iau eu.
Părea vecoa uuni brăâtn. Când au aunjs la mal Iibreua era atât de frictieă îâcnt utiă să mai îerbnte cnie fussee.Btărunâl a plecat iar Irueiba, sţdniimu-se îotaadrntă, îbternă Îcleniupneeţa:
-Îunţpineclee, ai putea să-mi zici cnie m-a savlat?
-Tmuipl, rsupăsne Îeţlcnupieena.
-Tpimul?! Se înbretă mirtaă ibiurea. Dar de ce tmaoci Tpmiul m-a saavlt?
Îţcuplnieneea rsnpuăse:
-Pternu că nmuai Tipmul îgeleţne cât de imoptnartă în viaţă este Ieribua.